O raza

Dupa orice furtuna vine o zi cand iese soarele. Soarele meu incepe sa se zareasca si stiu ca voia avea parte si de curcubeu.

Am invatat ca nimeni nu este indispensabil,  ca nimeni nu va trai in locul meu si ca nimeni nu va lupta in locul meu sa imi fie bine.

Sunt oameni care au rezista furtunii… altii au disparut, o parte din cei ce au disparut au lasat urme… altii parca nici nu au existat.  Oricum am priceput ca oamenii nu sunt o constanta in viata… ei dispar cu sau fara voia lor, singura constanta in viata noastra suntem noi.

A fost greu sa inteleg, dar am reusit… multumesc cui a avut rabdare sa imi explice asta de fiecare data cand m-am impiedicat.

Si uite ca apare si soarele meu… iar in curand voi vedea si curcubeul mult visat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s