Copilu’ (ep.I)

Cum o familie nu este completa fara un copil, eu si sotul meu, Sabina, ne-am hotarat sa infiem unul…  copilul nostru este cel mai frumos si cel mai (putin) cuminte copil. Este brunet (ca mine) si cu ochii verzi ca tatal lui. Cica e putin sasiu, dar asta il face mai fermecator…

Cum noi suntem niste parinti responsabili ne-am hotarat sa facem loc de joaca copilului, drept urmare, am strans de prin debarale chestii… si ne-am pus pe treaba… am inceput cu o naveta pentru sticle veche, o bucata de mocheta colorata, un picior de la un birou vechi, o placa de parchet, ata colorata,  ceva sfoara, mult prenandez, imaginatie cat cuprinde, indemanarea maxima a Sabinei si toate sculele ei baraitoare.Dupa ore intregi de munca, degete pline de prenandez, un miros groaznic, multa rabdare (tot a Sabinei, caci mie imi lipseste cu desavarsire) am terminat locul de joaca al copilului, si el arata cam asa:

Cum avem un copil exemplar… nu se joaca la locul de joaca.

4 gânduri despre “Copilu’ (ep.I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s