O luna…

… si fac 30 de ani.

La 20 de ani, un om de 30 imi parea „batran”, simteam ca mai am mult pana acolo… nu a fost mult, cei 10 ani aproape ca nu i-am simtit. Stau si ma intreb cat m-am schimbat in 10 ani, daca m-am schimbat si in ce fel… este clara evolutia profesionala, acum 10 ani eram un copil care spunea ca „nu stie sa faca nimic, dar poate invata”, acum cred ca  „stiu sa fac multe, dar am si mai multe de invatat, si cate ceva de invatat pe altii”… Sufleteste nu stiu cat m-am schimbat sau daca am evoluat, au fost 10 ani in care am simtit cum e sa fi iubit, cum e sa iubesti, am simtit gustul tradarii, cum e sa ai prieteni si cum e sa fi tradat de oamenii pe care ii considerai prieteni… La un moment dat in astia 10 ani in ochii mei sa distrus imaginea tatalui meu, unul din cele mai grele momente.

Am avut momente in care m-am simtit printesa si momente in care nu as fi vrut sa exist.

Ma bantuie o intrebare, cum ar fi fost daca as fi spus la un moment dat  „Da” in loc sa „fug”… daca as fi ales invers, nu imi pare rau ci doar ma intreb ce as fi fost azi… ma mai intreb cum ar fi fost ultimii ani fara „sotul meu” Sabina, care suporta multeeee toane, cred ca m-as fi plictisit, viata cu ea este plina de neprevazut.La fel, ma intreb daca puteam evita suferintele pe care le-am provocat, daca puteam sa iau alte decizii care sa afecteze mai putin oamenii de langa mine…

Oare unde si ce as fi fost daca as fi invatat sa imi infranez ambitia, sa imi domolesc orgoliul, sa fiu mai diplomata… nu stiu, dar clar nu mai eram eu…

Tragand linie dupa 10 ani pot spune ca sunt multumita de ceea ce vad in oglinda, dar se putea mai bine (da Sabina sunt vesnic nemultumita).

Vor ulma alti 10 ani, in care imi doresc sa fiu EU, sa nu fiu nevoita sa imi calc principiile, sa pot fi prietena, iubita, amanta, copila , mama, toate la o lalta.Imi doresc ca viata sa nu faca in asa fel incat sa fiu nevoita sa ma indepartez (fizic) de oamenii dragi mie. Imi mai doresc sa invat iar sa iubesc, sa ma iubesc…Vreau sa simt si in urmatorii 10 ani ca traiesc, ca am ceva de facut, undeva de ajuns, pe cineva de sustinut, pe altcineva de mustrat, sa stiu ca cineva ma va „rusina”, iar altcineva ma va imbratisa…

Nu stiu cum si ce va fi… dar le voi primi pe toate ce vor avea sa vina… ba cu bucurie, ba cu furie… asa cum voi simtii.

Un gând despre “O luna…

  1. Pingback: O luna… - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s