Noi, oamenii nu suntem perfecti si in niciun caz la fel… sunt oameni frumosi, oameni destepti, oameni interesanti, oameni mari sau oameni mici… intre toti acesti oameni se regasesc si oamenii cu dizabilitati… Problema este ca acesti oameni sunt priviti cel putin ca niste ciudati… sunt in mare parte discriminati, umiliti, descurajati… de parca nu ar fi de ajuns ca au de indurat o soarta destul de grea… Pentru o persoana cu dizabilitati ajunsa la maturitate poate nu mai este la fel de greu de acceptat ca pentru un copil, ma gandesc cat de greu poate fi pentru un copil, care fie nu poate merge sau care poate avea o forma usoara de retard, sa inteleaga de ce vecinul nu se joaca si cu el sau de ce (in cele mai multe cazuri) nu poate merge la aceeiasi scoala cu vecinul respectiv… Ma gandesc cat de rau se pot simti acesti copii cand pana si proprii parinti ii trateaza diferit, de cele mai multe ori cu scopul de a-i proteja, dar totusi ii trateaza diferit…
Nu inteleg de ce aceste persoane nu sunt integrate in societate asa cum ar trebui, de ce educatorii/invatatorii stramba din nas cand au un copil cu probleme in grupa/clasa si ii sfatuieste pe parinti sa ii duca la o scoala speciala… scoala speciala care nu face altceva decat sa le distruga increderea in ei… nimeni nu ma poate convinge ca un copil educat intr-un astfel de centru are aceeiasi incredere in sine ca si in cazul in care s-ar fi dezvoltat si format intr-o scoala normala… unde da, poate ar fi avut de infruntat cateva rautati, ar fi plans dar fiecare reusita ar fi contat mult mai mult… l-ar fi facut pe acel copil sa se simta „normal”…
Poate pare dur, dar daca acesti copii nu sunt lasati sa se loveasca de rigiditatea societatii, de rautatea oamenilor… nu vor reusi… vor ramane in acea lume creata de parinti… educatori… asistenti sociali, acea lume in care ei sunt „speciali” si toti cei din jur trebuie sa ii ocroteasca… isi vor pierde simtul de autoaparare… vor avea impresia ca tot timpul va fi cineva care le va purta de grije… iar cand se trezesc singuri… sunt pierduti…
Iar statul… nu face nimic… le ofera cateva sute de lei… dar de integrare(care conteaza cel mai mult) nu se ocupa(mai mult decat sa puna proiecte pe hartie…)… eu nu am vazut in nicio institutie a statului angajati persoane cu dizabilitati… nu am vazut functionari la posta sau la circa financiara persoane care se deplaseaza in scaun cu rotile sau cu alte deficiente… nu am vazut in centrele de asistenta sociala angajate astfel de persoane… am ramas ( noi ca si societate) la nivelul anilor ’80 cand se nega existenta acestor oameni… cand copii frumosi erau scosi la defilare iar cei cu probleme… nu existau…
Ei exista, pot fi oameni extrem de inteligenti si priceputi, dar cei mai multi stau foarte prost la partea de self esteem… cred ca ar trebui sa ne educam copii sa nu mai arate cu degetul persoanele cu dizabilitati… sa acorde o sansa si copilului care nu poate merge sau poate gandeste mai incet…sa ne educam pe noi sa intelegem ca si acesti oameni pot fi competitivi… si sa nu ne mai lasam atinsi doar de „ambalaj”… fiindca oricum ar fi „ambalajul” in interior exista un suflet…
Anna's Blog 
Stii ce cred eu despre acest lucru? Ca persoanele care intr-adevar au dizabilitati sunt cei care ii resping pe acestia.
Sunt total de acord cu tine.
referitor la ultima parte :”si sa nu ne mai lasam atinsi doar de “ambalaj”… fiindca oricum ar fi “ambalajul” in interior exista un suflet… ”
Asa este dar sa nu uitam ca inainte de a gasi sufletul ai de-a-face cu „ambalajul”…
Pai, nu crezi ca ar trebui sa nu ne lasam respinsi din prima de ambalaj? Acel ambalaj se deterioreala in timp, oricat de frumos ar fi el… nu sustin ideea de a fi neingrijit ci sustin ideea de a acorda sanse egale tuturor, nu cred ca un om cu un handicap este cumva inferior (ci din contra…), noi din pacate traim intr-o societate unde oamenii daca nu se incadreaza in „normalitate” (mai ales dpdv fizic) pleaca cu un dezavantaj in majoritatea situatiilor…
N-ar trebui să fim egali. Ar trebui ca cei defavorizaţi să aibă şanse egale de a-şi atinge potenţialul cu cei care au condiţii bune de dezvoltare. Atât.