O stare… ciudata

stare... ciudataAm o stare… nu pot spune ca-i proasta, ca nu este genul de stare proasta pe care as putea eu sa o am… sunt oarecum plictisita… dezamagita… ingretosata…

Sunt oameni pe care ii simteam aproape, pentru si cu care as fi facut multe… dar parca in ultima vreme s-au schimbat… sau m-am schimbat eu, iar alte persoane cu care nu simteam ca pot rezona… par a fi ok…

Prieteni buni… ii simt departe, ii simt ca nu ma inteleg, ii simt neinteresati, parca ii stresez eu si toate ideile mele… Ma doare ca parca ma indepartez de tot ce imi este drag, nu stiu daca este vina mea sau nu… poate m-am schimbat, poate ultimile luni m-au facut sa vad lucrurile si oamenii altfel… poate nu mai sunt atat de superficiala in anumite privinte si poate mult mai superficiala in altele, poate sita prin care imi trec prietenii a devenit mai deasa… Nu stiu… exista si posibilitatea  ca eu sa fi devenit mult prea irascibila si greu de multumit…

In acelasi timp simt langa mine nevoia unor oameni, care poate nu ma merita, poate au fost jigodii la un momentdat, dar acum simt nevoia acelui jigodism… si poate nu au fost jigodii… au fost doar sinceri, spunand adevarul intr-un mod nu tocmai frumos… dar nu toti stim sa fim diplomati… sau simtim ca altfel nu ne facem intelesi… Imi este dor de o astfel de persoana, imi este dor de partea frumoasa a persoanei respective, imi este dor de persoana pe care eu am cunoscut-o vesela, cu o autoironie maxima…

Nu stiu de ce sau cum se face ca, atunci cand am momente dificile in gand imi apare privirea persoanei respective… care imi da curaj, ma ambitioneaza, ma enerveaza uneori… dar toate aceste stari imi da puterea sa merg mai departe… nu stiu, dar parca simt ca as dezamagi-o daca nu as trece cu fruntea sus si peste respectiva intamplare… Poate ca aceea persoana a cam uitat de existenta mea… in mod sigur nu o intereseaza daca eu am parte de reusite sau esecuri… pentru acel om sunt una din multele prezente care vin si pleaca in circul vietii sale…

Si mai imi este dor de un loc… locul in care am ras, am plans, am iubit si am urat  cu la fel de multa pasiune… Este locul in care parca sunt rupta total de realitate, sunt ceea ce vreau eu sa fiu, este locul unde de cele mai multe ori gandesc cu sufletul… unde nu mi-a fost teama niciodata sa arat tot ceea ce simt, unde poate de multe ori am ajuns seara tarziu rapusa de grijile cotidiene si am plecat in zori de zi plina de energie…  Stiu ca in curand voi ajunge acolo iar sa imi iau portia de energie… unde voi rade cu pofta, voi lasa vreo lacrima sa imi scape… imi voi aminti tot ce a fost frumos… si voi trai momente si mai frumoase…

Anunțuri

3 gânduri despre “O stare… ciudata

  1. nu ştiu cum şi de ce, dar exact aşa mă simt şi eu :-<
    de parcă nimeni nu mă înţelege, mă enervez din orice fleac şi nici unul dintre prietenii mei de odinioară pe umărul cărora plângeam nu mai sunt în stare să mă asculte… sau poate nu mai sunt eu în stare să plâng pe umărul lor 😦
    e ciudat… e o stare de toamnă, cred. cel puţin, aşa vreau să cred!

    • Da… probabil toamna e de vina… sau doar cautam un vinovat pentru momentele mai tampite prin care trecem…
      Oricum dupa toata starea asta de kkt, in mod sigur va veni o perioada in care totul va fi super ok…

  2. Sunt foarte multi care d’abia asteapta o perioada mai linistita care sa le aduca echilibrul interior. Evident, sunt si eu printre ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s