Week-end plin de simtiri.

vama-veche-5597

„De obicei nu imi folosesc blogul pe post de jurnal… dar acum voi face o exceptie, in urma unui week-end cu o multitudine de trairi…

Dupa cum spuneam, am trecut de la bucurie la tristete, de la ras la plans si iar la ras, de la indiferenta la ura… si cred ca ar fi cazul sa revin la indiferenta pana la sfarsitul week-end-ului, am descoperit oameni care ii simt aproape… (si toate astea fara sa fi fumat ceva ilegal)”

Cam asa am inceput sa scriu postul asta, hotarata sa „vars” tot, sa exprim clar ceea ce m-a nemultumit… sa „matur” putin cu cate cineva… dar de ce sa cobor atat? De ce sa nu scriu decat despre lucrurile frumoase, de ce sa imi irosesc timpul (singurul care in existenta noastra chiar conteaza, nu il putem intoarce… in cazul in care il pierdem aiurea si nici nu-l putem recupera… din pacate) incercand sa imi amintesc despre lucruri si persoane care nu merita efortul?

Lucrurile frumoase  s-au intamplat acolo unde parca orice traire are alta dimensiune… pe malul marii… am avut „intalnire” cu un om care prin muzica lui trezeste in mine cele mai nebanuite si intense simtiri… Emeric Imre (au fost multi pe acea scena, multi si foarte buni dar el, de fapt muzica lui, pentru mine este speciala), am simtit inca o data ca sunt „umana” si tot atunci acolo am simtit ca exista oameni pe umarul carora voi putea pune capul fara sa ma gandesc daca e bine sau nu… se numesc prieteni.

Tot week-end-ul asta am simtit dupa mult timp cum este sa vezi ca ceva in care ai crezut si crezi isi demonstreaza valoare, sa simti ca ai mers pe „lozul castigator” sa stii ca poate la un momentdat si tu le-ai spus veti reusi…

Am vazut un om pentru care pasiunea sa este mai presus de orice, am vazut un Cristi Minculescu care se hraneste cu muzica, cu aplauze, cu trairile de pe scema… nu stiu cati au puterea sa isi urmeze visul, pasiunea, asa cum o face el… iar Irisul… a fost, este si va fi ceva unic.

Dupa atatea emotii trebuia sa ma relaxez, e si m-am relaxat… am ras cu multa pofta, cu lacrimi chiar… si am simtit iar ca am mai castigat un om, un prieten… cineva care sigur va reusi sa imi smulga un suras oricat de suparata voi fi…

Cam asa a fost week-end-ul meu plin de emotii frumoase, de lacrimi , de zambete, de imbratisari… un week-end in care am invatat/mi-am confirmat/ am inteles ca de la iubire la indiferenta nu-i loc decat de cateva cuvinte, ca prietenii sunt singurii care conteaza, ca pasiunea/visul este cel ce ar trebui sa ne calauzeasca drumul, si asa cum am spus mai sus singurul care conteaza in existenta asta este TIMPUL, pe care voi incerca sa nu-l mai irosesc aiurea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s