Evadare dintre betoane…

IMG_0583Oricat de legata sunt de Bucuresti, din cand in cand simt nevoia sa evadez… Cum „m-am saturat de patul meu de acasa, cearceafurile nu mai imi zambesc…” vorba cantecului… o intind spre marea mea dragoste… Marea…

Pe drumul asta lung, imi fac planuri de reintalnire… imi inchipui cum ma va imbratisa… cum imi va spala toate gandurile, grijile si supararile… cum imi va da din energia ei… cum ii voi asculta soaptele…

Simt ca nu am loc in compartimentul trenului… ca trenul nu inainteaza suficient de repede… ca timpul parca se incapataneaza sa stea pe loc… Dar totusi nu-i asa… am ajuns la Dunare… o admir… ma face sa ma gandesc la Delta… (acel colt de rai inca necunoscut pentru mine… care sper sa nu mai ramana pentru mult timp asa)IMG_0582

In mai putin de doua ore ma voi lasa cuprinsa de imbratisarea valurilor… ma voi simti libera, puternica, fericita…

Un gând despre “Evadare dintre betoane…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s