Mos Craciun, nu pot sa iti spun ca am fost buna si blanda, draguta si iertatoare… nici nu iti voi promite ca voi fi… Dar si asa iti voi scrie cateva randuri… nu vor fi asternute pe hartie frumos colorata, cu scris ingrijit, asa cum poate la un momemt dat ti-am trimis, nu iti voi cere nici papusele frumoase, dulciuri multe… nici macar o sanie noua…

Mosule, eu as vrea sa imi aduci o zi de duminica, asa cum era acum 20 de ani… macar pranzul din ziua aia de duminica. As mai vrea sa imi aduci o zi cu ploaie de vara, sa ma mai plimb in parc asa cum m-am plimbat , de fapt cum ne-am plimbat atunci prin ploaie… Si stii ce imi doresc cel mai mult si cel mai mult… sa pot sa ii mai pot face o bucurie, sa o mai vad o data fericita, sa merg la ea… nu la un morman de pamat pazit de-o cruce…

Dar tu Mos Craciun… stii sa aduci doar papusele colorate, dulciuri multe si sanii noi.. eu nu le vreau… si nu te voi astepta…

A inceput isteria Craciunului… toata lumea ne indeamna sa fim mai buni… de ce toti vrem sa fim mai buni de Craciun ? Nu ar fi logic sa fim mai buni… maine… sau poate chiar azi ?!?

Este minunat cum in toate supermarket-urile  doamnele (ce sigur in marea majoritate vor sa fie mai bune, pentru ca vine Craciunul) se imbulzesc sa cumpere cine stie ce nebunie de cozonac, prajitura sau mai stiu eu ce… avand bineinteles ca fond sonor colinde si cantece de Craciun.

In mijloacele de transport in comun, doamnele trecute bine atat de prima cat si de cea  de a doua tinerete, in ideea de a fi mai bune ca na… doar vine Craciunul, calca in picioare tot, dau in dreapta si-n stanga cu papornitele pline, au ceva de reprosat la adresa ‘tinerilor din ziua de azi”… asta asa inainte de a merge la slujba de la biserica din colt, unde sigur vor afla ce fac majoritatea vecinilor de pe strada lor…

Iar culmea bunatatii de Craciun, la noi la romani o reprezinta taierea porcului… atunci dovedim cum Craciunul scoate la iveala toata bunatatea din noi, cum reusim sa fim mai buni sacrificand animale, pentru a ne putea imbuiba…

Nu inteleg toata nebunia asta cu “sa fim buni de Craciun”… de parca pe 23 decembrie toata lumea  face lobotomie, scoate partea vinovata de rautati, invidii si altele  din acelasi registru… si brusc devenim niste oameni buni… iubim ajutam… totu-i roz, si nu stiu cum se intampla, ca fix pe 4 ianuarie ne revenim, reapar invidiile, rautatiile si restul…

Craciun fericit… sa fiti mai buni (pentru ziua de maine)

… cum era cand  era acolo?

… cum  tresarea cand te vedea?

… cum te mangaia cu privirea insetata de tine?

… cum era cand te strangea de mana?

… cum te saruta ca si cand ar fi fost ultima oara?

Ei bine…

…nu mai este acolo.

…nu mai tresare cand te vede.

…nu ii mai este privirea insetata de tine.

…nu te mai tine de mana.

…nu te mai saruta… si chiar daca ar face-o… i-ai fi rece.

Si chiar daca acum tu ai vrea toate astea… ele nu mai sunt posibile… pentru ca atunci cand le-ai avut le-ai dat cu piciorul… asa cum ai facut TU… am facut si EU si EA si chiar si EL… Asa facem noi toti… cand le avem, consideram ca ne putem purta oricum… putem da cu piciorul ca intr-o minge care se va reintoarce la noi… Ei bine atunci cand mingea nu se mai intoarce la noi… ne amintim cum era si tanjim dupa momentele acelea…

Oare vom invata vreodata ca la un moment dat mingea nu se va mai intoarce?