Fotografii…
19 Iun 2009 Scrie un comentariu
in diverse, foto, parerea mea
In “plimbarile” mele virtuale am descoperit un blog al unui om ( Mircea Vintila se numeste el) extrem de talentat in ceea ce face – fotografie… sunt multi care folosesc un aparat/camera foto… dar marea majoritate fac poze nu fotografii…
Cateva din fotografiile lui sunt acestea :
mult mai multe si la fel de frumoase gasiti pe blogul lui personal.
Incepe cu o palma… tu alegi cum se termina
08 Mai 2009 3 comentarii
in din suflet, foto, parerea mea Etichete:abuz, bruta, copii, femei, iubit, mediu rural, palma, parinte, societate, sot, suportat, tata, violenta, violenta in familie
Chiar daca suntem in 2009, am impresia ca anumite persoane traiesc inca pe la 1800, nu pot admite ca anumite femei sunt, si se lasa, maltratate de partenerii de viata… Nu sunt femei din mediul rural asa cum incearca foarte multi sa afirme, de fapt nu sunt numai din mediul rural sau din anumite clase sociale sa le zic asa dezavantajate… sunt femei care ar trebui sa poata face ceva, sa ia atitudine, sa paraseasca o relatie in care sunt in primul rand sac de box… sa uite de “gura lumii”, eu personal condamn o femeie care se lasa maltratata in repetate randuri, complacandu-se in situatie, nu o femeie care are puterea sa recunoasca ca a fost batuta de sot, prieten, iubit… si incearca sa faca ceva… Mai mult
1 Mai la Vama Veche… cea mai proasta alegere
02 Mai 2009 7 comentarii
in diverse, foto, parerea mea Etichete:1 mai, cladiri, foto, mare, natura, nisip, plaja, poze, rasarit, real, vama, vama veche
Dupa o pauza de 3-4 ani m-am hotarat sa petrec 1 Mai… in Vama Veche, din pacate s-a dovedit a nu fi cea mai potrivita alegere.
Pe drum m-au napadit amintirile zilelor de 1 Mai pe care le-am petrecut cu ani in urma in Vama, atunci cand in Vama se adunau persoane dornice de libertate, de aer, de natura, de apa. Persoane care veneau acolo pentru ca iubeau si respectau acel loc. Era locul in care te rupeai complet de civilizatie, nu existau constructii kitschoase, nu existau “aleei de promenada”, nu existau vanzatori ambulanti de porumb fiert… nu erau masini parcate pe plaja; erau doar oameni… corturi… chitare… NISIPUL si MAREA.
Odata ajunsa in Vama, acele amintiri aveau sa dispara brusc… nu mai exista “Vama mea”… Am fost intampinata inca de la intrarea in Vama de o masina cu geamurile larg deschise din care se auzeau acordurile unei melodii ale unuia dintre “copii minune ai manelei romanesti”, am vrut sa cred ca este o intamplare… dar… din pacate nu a fost. Pe drumul pana la plaja am fost “imparfumata” de diverse mirosuri (mai mult sau mai putin apetisante) de shaorma… ok… tre’ sa mai si mancam… Ajunsa pe “aleea de promenada” (acea carare pavata pe care trebuie sa fii foarte atent sa nu te loveasca vre-o masina sau vre-un scuterist) aveam sa intalnesc o multime de oameni care clar nu imi aminteau de Vama pe care o stiam (domnite “papagal”, domni cu pantofi lacuiti si camasi cu 2 numere mai mici…) m-am gandit ca poate am eu o problema… Pentru a ajunge la plaja trebuit sa trec printre 2 randuri de masini parcate (mi-am amintit brusc de Bucuresti)… Fericita ca am atins prima data pe anul asta nisipul, constat ca mai nou pe plajele din Vama “cresc” pet-uri si pahare de unica folosinta uzate… vazand un foc… ma gandesc ca apropiindu-ma voi auzi acorduri de chitara si poate si o voce atragatoare… voce am auzit, era o domnisoara care injura de mama focului ca amicul ei bause tot si adormise langa foc… Ma indrept catre mare (nu ca as vedea mare lucru noaptea… dar…) constat ca wc-ul public este la malul marii… Deja obosita ma decid sa intru intr-o terasa sa beau o cafea si sa astept rasaritul… si lumina sa ma conving de ceea ce vazusem. Din pacate de rasarit… nu am avut parte (fiind foarte innorat…) iar ceea ce vazusem… era foarte real, chiar mai accentuat…
Cand mi-am exprimat dezamagirea ca Vama nu mai este ceea ce era atunci cand “eram eu tanara”, un prieten mi-a raspuns “Vama atunci NU era un business…”
Acum mi-am amintit ca ultima data cand am plecat din Vama am plecat cu un gust amar… acum am plecat cu o mare sila… si in mod sigur nu ma voi mai intoarce, prefer sa raman cu amintirile frumoase despre un loc in care oamenii veneau pentru a fi in comuniune cu natura, nu pentru a o distruge…
Pozele sunt facute in dimineata zilei de 2 mai 2009… nu vreau sa imi inchipui cum va arata Vama dupa acest week-end…
Pacat…
