As vrea sa fiu din nou copil… sa pot trai in acea lume minunata, in lumea culorilor pastelate… in lumea in care binele iese triumfator mereu… in lumea in care printul si printesa traiesc fericiti pana la adanci batraneti… sa imi pot crea propriul basm, sa imi pot creiona asa cum imi doresc printul (sau broscoiul pe care il voi transforma in print)… castelul fermecat… oglinda magica…condurii auriti… rochia fermecatoare…
Nu cred ca exista perioada mai frumoasa decat copilaria… consider copilaria paradisul vietii… un paradis pe care din pacate atunci ne dorim sa il parasim sa devenim “oameni mari” si vai cat de rau ne pacalim…
Cat as dori sa mai pot avea inocenta de atunci, sa cred in tot ce-i bun… sa fiu convinsa ca balaurul va pieri indiferent cate capete are… sa nu ma indoiesc de puterea sinceritatii… sa ma pot bucura de orice cuvant, de orice mangaiere… sa nu ma gandesc daca cuvantul sau gestul tandru ascunde ceva… sa pot imbratisa fara sa ma gandesc daca se cuvine sau nu… sa pot rade sau plange fara sa ma intereseze daca se uita cineva… sau ce vor crede altii…
Dar din pacate nu mai pot fi copil… trebuie sa invat sa traiesc intr-o lume in care exista si nuante de gri… in care sinceritatea uneori este considerata rautate… in care in spatele unui cuvant frumos sau a unui gest prietenos se poate ascunde o intentie nu la fel de frumoasa… in care nu sunt nici printi si nici printese… nici cel putin zane bune… sunt doar oameni, mai buni sau mai rai…
Totusi undeva in sufletul meu exista basmul… exista printul… calul alb… si chiar si balaurul cu multe capete, dar care ca in orice basm va fi invins iar printul si printesa vor trai fericiti pana la adanci batraneti.
Danniel a zis,
iulie 10, 2009 la 15:24
Cel mai bine te simti cand esti copil si ai o copilarie frumoasa, insa trebuie sa profiti cat poti
mihaela a zis,
iulie 11, 2009 la 08:41
Important ca in sufletul tau sa gasesti farame de copilarie, de inocenta. Te vor ajuta in multe momente ale vietii. Cred ca multi dintre noi am vrea sa fim copii, mai ales atunci cand ceva ne apasa atat de tare pe umeri si nu stim cum sa gasim o solutie.
Weekend placut!
martzian a zis,
iulie 11, 2009 la 23:36
Frumos. Si curat… Ramaneti copii!… Este singura sansa de a ne impotrivi ridurilor din inima adulta…
Anna, imi place blogul tau! L-am descoperit din intamplare, dar voi mai ateriza pe aici.
martzianu’
anna a zis,
iulie 12, 2009 la 01:12
Ma bucur ca iti place… si te astept ;;)
Copilaria – paradisul vietii « Jurnal de dragoste @ Stephan a zis,
august 9, 2009 la 22:10
[...] 4 Comments Leave a Comment [...]